Omul și barca

„Acum 15 ani nu aveam nici cea mai mică legătură cu apa, marea, bărcile și cam tot ce ține de asta. Oarecum împins de la spate, am deschis ușa unei școli renumite, mai mult să văd ce trebuie să învăț pentru a ști să merg cu barca.

Așa am ajuns să citesc o frază legată de ce trebuie să faci dacă te prinde o furtună pe mare și m-am lăsat absorbit de cuvinte pur românești, dar de care nu auzisem niciodată — „terțarolă”, „fungă”, „școtă”, „sarturi”, „straiuri”, „patarațe” și câte și mai câte. Până târziu în noapte nu am lăsat cartea din mână și am sărit de la o pagină la alta, de la un capitol la altul, începând să descopăr minunata lume a navigației.

De atunci nu au mai trecut multe weekenduri fără să fiu pe barcă, acceptând orice chemare venită de la instructori, prieteni sau chiar oameni necunoscuți atunci, dar cu care astăzi suntem prieteni. Competiții, plimbări, excursii și voiaje de tot felul mi-au lăsat imagini unice pe care le revăd atunci când orizontul mă cheamă din nou să-mi arate frumuseți nemaivăzute și simțiri netrăite.”

Te aștept să povestim despre bărci, navigație și noi orizonturi.